The Imitation Movie

Partea proasta atunci cand esti pasionat de filme si ai ajuns si la o varsta la care sa fi adunat suficiente experiente cinematografice e ca vezi filmele noi prin perspectiva celor pe care le-ai vazut mai demult. Ca atunci cand stii bine o limba straina si intrevezi expresiile in original dintr-o traducere mai putin fericita.

Nu se intampla tot timpul, dar se intampla des si nu m-as fi asteptat sa se intample in cazul unui film care are candidaturi importante la Oscar. Pe scurt, ca sa parafrazez cliseele copywritingului de promovare a filmelor “daca v-au placut “A Beautiful Mind”, “The King’s Speech” si “Sherlock”, o sa va stea in gat “The Imitation Game”. Veti tot astepta sa se intample ceva memorabil, sa va incerce o emotie, sa ramaneti cu ceva si dupa aceasta pelicula, de altfel elegant realizata si cu o distributie foarte puternica si… si nimic. Continue reading “The Imitation Movie” →

January 25, 2015 0

Despre putere la feminin

Acum cativa ani, aproape jumatate dintre companiile din portofoliul nostru erau conduse de femei. Intre timp, lucrurile s-au schimbat pentru ca doamnele au avut, aproape toate, momente de schimbari importante in cariera si au fost promovate fie la nivel global, fie la conducerea unor unitati de business mai mari.

Dar cat am lucrat impreuna, am avut o data ocazia sa le transmitem o intrebare venita din partea unei publicatii de business – respectiv cum definesc si cum folosesc puterea.

Nu mica mi-a fost mirarea cand toate cele cinci mi-au transmis raspunsurile lor si cand am constatat, citindu-le, ca toate se refereau la putere in sensul ei de “strength” si nu de “power” – respectiv “forta”, nu “autoritate”. Cele cinci doamne se cunosteau doar din presa, nu vorbisera intre ele, evident, si transmisesera niste viziuni personale asupra unui atribut de leadership esential. Continue reading “Despre putere la feminin” →

January 19, 2015 0

100% Electra – 0% electricity

Dintre piesele de teatru ale toamnei, ne-am mobilizat sa vedem la Londra doar ”Electra”, la Old Vic, cu Kristin Scott Thomas in rolul principal. Spectacolul avea toate premisele sa merite efortul. In ciuda mai multor experiente teatrale putin convingatoare, pastrez amintirea lui Scott Thomas in rolurile de cinema si am apreciat intotdeauna eleganta, ironia muscatoare, jocul temperat si tempestuos pe alocuri, cand era cazul. Pe scena, insa, n-am simtit nimic de la ea, in cele doua productii dupa piesele lui Harold Pinter in care am vazut-o. Speram ca in ”Electra”, intr-o scenografie minimalista, cu o partitura foarte intensa si intr-un format (circular, ca la ”Clarence Darrow”), care ia spectatorul partas la actiune, lucrurile o sa fie diferite.

Pentru ca nu sunt normala si caut intotdeauna experientele ”up-close”, am stat fix in primul rand, deschisa si dispusa sa intru in piesa cat si-ar fi dorit doamna Scott Thomas sa ma implice. Am un istoric de reactii emotionale extreme si la muzica si la teatru, daca ma atrage ceva definitiv, nu ma jenez sa las frau liber lacrimilor. Dimpotriva, cred chiar ca asta e menirea intregii experiente. Continue reading “100% Electra – 0% electricity” →

December 2, 2014 0

Ruxandra Donose – ratiune si simtire

Solara, senina si serioasa in acelasi timp, Ruxandra Donose nu se incadreaza in tiparele a ceea ce noi numim, de obicei, “diva”, desi e evident ca in lumea operei exista, de multa vreme, un piedestal pe care sta scris numele ei. Cuvantul ”diva” e asa de departe de ea, incat nu am simtit nici una dintre noi nevoia sa-l mentionam, nici macar o singura data, intr-o discutie de aproape doua ore in care, altfel, am vorbit despre orice.

Are – sau este, dupa cum doriti – o voce maiestuoasa si agila, pe care poti efectiv sa o vizualizezi ca pe un brat de catifea de matase, de culoarea vinului de Bordeaux. Numara deja 50 de roluri intr-o cariera sclipitoare, dar fara ostentatie; plina de experimente si confirmari, dar ghidata de un instinct al constructiei metodice si rabdatoare.

Din familie de profesori si muzicologi, a invatat si a internalizat respectul si rigoarea in munca in asa masura, incat si astazi te surprinde cu pronumele de politete pe care le foloseste natural in discurs, cu modul extrem de inteligent cu care e capabila sa articuleze inefabilul scenei si al artei cantecului, cu calmul si cumpatarea cu care iti descrie momentele care i-au definit cariera si viata. Continue reading “Ruxandra Donose – ratiune si simtire” →

November 2, 2014 1

Priceless Simona

Am avut de doua ori ocazia anul acesta sa o intalnesc pe Simona Halep, imediat dupa niste momente importante. Primul a fost in cadrul turneului WTA de la Bucuresti, la care a participat mai mult pentru bucuria fanilor din Romania, brusc atenti la ce se intampla pe terenul de tenis. Xerox e partener global la WTA, iar anul acesta parteneriatul global a insemnat o ocazie pentru noi sa o vedem pe Simona pe teren si apoi de aproape, cateva minute, dupa meciul din semifinala.

Al doilea a venit ca o surpriza de proportii astazi, cand dupa Turneul Campioanelor, la Showroom-ul Porsche din Pipera, Simona s-a intalnit cu o alta sportiva, un Porsche Carrera 4S rosu.

Continue reading “Priceless Simona” →

October 28, 2014 0

Pantofi de zana buna nebuna

Cu un buget de 180 de milioane de dolari si incasari de 570 de milioane, “Maleficent” a fost unul dintre succesele de casa ale verii, fascinand, cu siguranta, milioane de copii in aceeasi masura in care generatia noastra s-a lasat fascinata de Catherine Deneuve si Jean Marais in “Piele de magar”. Filmul a fost, de asemenea, un fel de petrecere de familie pentru Angelina Jolie, iar lansarea a fost prilej de petrecere si pentru prietenii acesteia.

Imaginile de la evenimentele de premiera mi-au atras atentia nu numai datorita vestimentatiei, ci mai ales datorita pantofilor. Trebuia sa fie ceva magie la mijloc pentru ca niste pantofi sa arate asa.

Continue reading “Pantofi de zana buna nebuna” →

August 16, 2014 0

Exceptii si exemple

Saptamana trecuta, Fundatia eMAG a premiat mai multe echipe de olimpici internationali la matematica, fizica, informatica. Si pe profesorii lor. A fost o ocazie sa vad, urcand pe scena, cu emotii, stangacie si discursuri nesigure, tineri extraordinari, modesti, concentrati asupra pasiunilor lor, altfel decat cei ale caror poze imi agreseaza wall-ul de facebook si home page-urile publicatiilor.

Sunt ”exceptiile” – ne place sa ne consolam. Nu sunt multi ca ei, au parinti intelectuali, au nimerit la profesori buni si oricum toti vor sa plece in strainatate. Daca incearca sa spuna, timid, ca isi iubesc, totusi, inexplicabil tara, si ca vor reveni, chiar daca vor studia in strainatate, ii intampinam cu surasuri mucalite. Noi stim mai bine, n-o sa va mai intoarceti decat daca sunteti fraieri. Continue reading “Exceptii si exemple” →

July 28, 2014 0

Cat costa dreptul la opinie

O bloggerita din Franta tocmai a aflat asta platind pentru o cronica negativa pe care a scris-o despre un restaurant din Aquitania. Ca om de PR, stiu ca raul cel mai mare ti-l faci singur. Cum ar fi… dand in judecata o bloggerita. Sau declarand, dupa judecata favorabila “probabil au fost ceva greseli in servire, insa acest lucru se intampla uneori la jumatatea lui august”.

Nu stiu cum ar reactiona alti clienti, dar mie imi ajung cuvintele de mai sus ale domnului sa-i ocolesc stabilimentul.

Revenind la ale noastre, sunt surprinsa de cateva saptamani incoace sa vad ce mult mi-a crescut traficul pe tripadvisor in urma unei cronici negative pe care am facut-o unui hotel multilaudat. N-am vrut sa scriu mizerii pe net, dar ce am descoperit la fata locului era asa de departe de ceea ce citisem pe internet in prealabil despre hotel, ca n-am putut sa las lucrurile asa. Continue reading “Cat costa dreptul la opinie” →

July 17, 2014 0

Cum sa construiesti un teatru

Weekendul trecut am impartasit emotiile uneia dintre ultimele reprezentatii cu “Clarence Darrow”, one-man show-ul lui Kevin Spacey la Old Vic si, probabil, ultimul sau rol in calitate de director artistic al teatrului. Un spectacol de o intensitate extraordinara, de la inceput pana la final, in care, daca aveam impresia ca actorii “ard” in intervale de 1-2 minute intre “action” si “cut” si apoi se relaxeaza o perioada nedeterminata, ne-am convins cu totii de contrariu, pe parcursul a doua ore uluitoare, electrice.

Spacey paraseste Old Vic dupa 10 ani, lasand in urma un teatru renovat, bogat (cu o zestre de 20 de milioane de lire), invidiat (casierul de la Wyndham Theatre imi povestea cu oarecare obida ce repede se dau biletele la Old Vic), cu un program exceptional pentru tinerii actori ( Old Vic New Voices) si o suita impresionanta de evenimente de caritate sau de marketing cultural.

Continue reading “Cum sa construiesti un teatru” →

June 17, 2014 0

Nu e flamenco fara un sal…

Am descoperit salurile de flamenco prin 2000, mai precis atunci cand am vizitat pentru prima data El Pueblo Espanol, un fel de Muzeu al Taranului Roman, cocotat pe niste dealuri, in salbatica Barcelona. Casutele din satul spaniol gazduiau si atunci si acum negustori de produse artizanale, care mai autentice, care mai turistice, in fine, pentru toate gusturile. Ascuns in spatele unei terase acoperite enorme era micul magazin al lui Montse, mama salurilor si esarfelor spaniole.

Am ajuns sa o vizitez pe Montse de vreo trei ori in ultimii 10-15 ani, trec pe la ea de cate ori ajung in Barcelona, in parte ca sa vad ce minunatii mai adaposteste in magazin, in parte ca sa aud ce povesti mai insira. Nu are mai mult de 1,50, e bronzata si guraliva si tonica indiferent ca nimeresti sa-i treci pragul in cea mai arzatoare zi sau pe cea mai mohorata ploaie. Nu e nevoie sa vorbesti spaniola, ajunge sa intelegi si sa te intereseze salurile ei si imediat i se aprind ochii si se insufleteste povestindu-ti cate-n luna si in stele, de parca ultima data ai stat de vorba cu ea alaltaieri.

Continue reading “Nu e flamenco fara un sal…” →

June 11, 2014 0