Exceptii si exemple

Saptamana trecuta, Fundatia eMAG a premiat mai multe echipe de olimpici internationali la matematica, fizica, informatica. Si pe profesorii lor. A fost o ocazie sa vad, urcand pe scena, cu emotii, stangacie si discursuri nesigure, tineri extraordinari, modesti, concentrati asupra pasiunilor lor, altfel decat cei ale caror poze imi agreseaza wall-ul de facebook si home page-urile publicatiilor.

Sunt ”exceptiile” – ne place sa ne consolam. Nu sunt multi ca ei, au parinti intelectuali, au nimerit la profesori buni si oricum toti vor sa plece in strainatate. Daca incearca sa spuna, timid, ca isi iubesc, totusi, inexplicabil tara, si ca vor reveni, chiar daca vor studia in strainatate, ii intampinam cu surasuri mucalite. Noi stim mai bine, n-o sa va mai intoarceti decat daca sunteti fraieri.

Suntem atat de convinsi ca toata lumea care face o oarecare performanta va parasi tara, ca toti banii care s-au facut aici s-au facut din furturi, ca numai ”fraierii” raman, incat n-avem nici o ezitare sa-i jignim pe toti cei care mai stau pe aici aratandu-le prompt usa. Avem, inca din anii 80, un nume ”haios” pentru ei – le spunem ”inapoiati”.

Cata vreme mai facem asa, sa nu ne miram ca performerii vor ramane ”exceptii”. De la un punct incolo, orice om care e intrebat in fiecare adunare ”de ce nu pleci?” ”de ce n-ai ramas?” ”cand o sa pleci?” se satura. Si pleaca, in locuri in care nu i se pun asemenea intrebari, ci e primit pur si simplu, cu politete, si e lasat sa se desfasoare si sa produca atat de mult cat il duce capul.

Sigur, e mai complicat sa privim ”exceptiile” ca ”exemple”. Asa nu mai putem sa-i invidiem, confortabil, ar trebui sa si invatam ceva de la ei, sa facem ceva, sa devenim mai buni. Fapt care cere efort. Dar care, ma scuzati, e o cale mai cinstita si mai directa spre a fi noi insine mai fericiti.

PS – am fost si eu o ”inapoiata” in anii 90. Nu regret decizia de a reveni si a ramane in tara nici o secunda. Dar, indurand intrebarile stupide si surasurile atotstiutoare de atunci, mi se pare ultra-plictisitor ca in 20 de ani nu s-au schimbat o iota.