Acum cativa ani, aproape jumatate dintre companiile din portofoliul nostru erau conduse de femei. Intre timp, lucrurile s-au schimbat pentru ca doamnele au avut, aproape toate, momente de schimbari importante in cariera si au fost promovate fie la nivel global, fie la conducerea unor unitati de business mai mari.
Dar cat am lucrat impreuna, am avut o data ocazia sa le transmitem o intrebare venita din partea unei publicatii de business – respectiv cum definesc si cum folosesc puterea.
Nu mica mi-a fost mirarea cand toate cele cinci mi-au transmis raspunsurile lor si cand am constatat, citindu-le, ca toate se refereau la putere in sensul ei de “strength” si nu de “power” – respectiv “forta”, nu “autoritate”. Cele cinci doamne se cunosteau doar din presa, nu vorbisera intre ele, evident, si transmisesera niste viziuni personale asupra unui atribut de leadership esential.
In aceasta privinta, dadeau un inteles nou prejudecatii potrivit careia femeile se uita mai des si mai mult in oglinda. Doar ca oglina lor nu era cea care raspunde vanitatii cu imagini flatante, ci genul acela nesuferit de oglinda pe care o gasesti in camerele de hotel si care, la lumina necrutatoare a neonului, scoate la iveala si imperfectiunile invizibile in conditii normale. Pentru ca, din raspunsurile lor, reiesea clar ca orice autoritate vis-a-vis de echipele lor era construita, in ceea ce le privea, pe baza unei auto-exigente sustinute, ca orice relatie de conducere sau control incepea cu auto-controlul.
“Puterea” era, pentru ele, energia pe care se straduiau sa o intretina la cote atat de inalte, incat, la modul ideal, sa ajunga sa-i inspire pe cei din jur sa mearga inainte, fara a folosi alte parghii prozaice.
Saptamana trecuta, subiectul puterii si al vulnerabilitatii femeilor a reaparut pe tapet in urma proiectului Ioanei Sisea, gandit ca o completare a viitoarei sale expozitii de la “Galateca”, “Bleeding Gold”. Ioana intreaba mai multe femei din diverse domenii si cu preocupari diverse ce gandesc despre putere si vulnerabilitate. Pe multe le cunosc si m-am si bucurat/amuzat sa le regasesc pe lista Ioanei, mai ales pentru ca noi intre noi n-am vorbit si nu ne-am recomandat reciproc, ci pur si simplu asa s-a intamplat, ca Ioana sa ne traga de maneca pe fiecare in parte si fiecare dintre noi sa zicem da.

In fine, pentru ca ea e artist plastic si isi permite, ne-a cerut tuturor sa raspundem in cuvinte putine, in completarea unei fotografii. Eu n-am putut sa ma abtin, si n-am putut sa nu-mi amintesc momentul strength/power, care mi se pare foarte relevant pentru diferentele de stil si abordare manageriala intre barbati si femei. Si de abordare a vietii in general. In zilele urmatoare pe pagina de Facebook a Ioanei o sa tot vedeti opinii concise despre putere si vulnerabilitate. Si pozele Ilinei Schileru. Iar pe 5 februarie, la vernisaj la Galateca, o sa le puteti intalni pe amandoua.
Questions? Comments?