Tu de cate ori ai vazut Faust?

Anul trecut, la Sibiu, la Fabrica de Cultura, m-am simtit oarecum in afara gastii cand am primit aceasta intrebare. Anul acesta am primit un tricou care atesta, rosu pe negru, ca problema s-a remediat si ca da, am vazut Faust. Dar era absolut necesar sa vad spectacolul lui Silviu Purcarete si a doua oara pentru ca asa e el, te lasa cu o dorinta intensa de a reveni. Pentru ca nu-ti crezi ochilor si urechilor. Pentru ca nu poti uita mirosul de kerosen.

Am re-vazut Faust in ultima zi de #FITS2016, in conditii privilegiate, precedat de o conversatie intensa de dimineata, cu o prietena foarte buna care traieste in lumea teatrului si a filmului si de o alta conversatie, mai in fapt de seara, cu …Mefistofelia Popii. Continue reading “Tu de cate ori ai vazut Faust?”

D’ale managementului

Am fost de dimineata la o conferinta frumoasa de management in care, in fine, am auzit oameni care vorbeau cu pasiune si convingere despre ce fac ei din postura de CEO si mai putin despre ce-au citit ca fac altii. Am plecat din sala Le Diplomate de la Hilton cu bucuria ca iata, avem oameni frumosi si valorosi in tara, care au invatat si au primit incredere si au ajuns in etape de varf ale carierei lor si se simt bine cu ceea ce fac. Si cu spiritul asta roz trebuia sa ajung la birou.

Doar ca m-am oprit pentru o cafea la braseria de la Hilton. Pe care o stiu de mult, ca e un loc elegant si ok, cu oameni simpatici, unde poti, cand iti permit dietele, sa mai mananci si o prajitura buna. Chelnerul care se apropie de masa noastra vorbeste un pic ciudat romaneste si, curioasa cum sunt, ma uit pe badge. Il cheama Max, nu e de pe la noi, dar apreciez efortul sau de a invata o limba care e pe cat de simpla, pe atat de utila in afara granitelor noastre ;-).

Facem comanda, primim cafelele si sucurile. Max o insoteste pe una dintre fetele de la bar, ii ia pe rand tavitele din mana, cu maxima atentie si minim de graba le plaseaza pe masa in fata noastra, aplecandu-se prea mult si intrandu-ne “in suflet”, cum spune romanul. Spuma de lapte curge din ambele cesti, pentru ca, in ciuda atentiei, Max nu pare sa aiba precizie. Asa ca Max cere fetei servetele si, cand le primeste pe farfurioara, in loc sa ni le lase pe masa, se apleaca din nou in sufletul nostru si ne sterge farfurioarele si cestile. Dupa care, fara sa ne mai lase vreun servetel, da sa plece, nu inainte de a ne intreba daca totul e ok. Continue reading “D’ale managementului”

HoC #4

De patru ani, primavara mea incepe cu un weekend dedicat lui Kevin Spacey. Sunt fan declarat, de multa vreme, nu doar pentru cariera sa de actor de cinema, dar si pentru cea de teatru, pentru initiativele sale in beneficiul tinerilor actori, pentru ce a lasat in urma la Old Vic, pentru geniul sau in materie de fundraising si management.

De patru ani, campaniile de promovare care preced fiecare noua serie a House of Cards sunt, pentru mine, la fel de interesante ca serialul in sine. Echipa fabuloasa adunata in jurul lui Spacey isi propune, si reuseste, sa faca, de fiecare data, nefacute. Un serial de 50 de milioane de dolari livrat sezon cu sezon, direct pe internet. Un serial filmat in 4k. O pre-vizionare a primelor sase episoade dintr-un serial american, intr-un teatru englezesc. O schimbare a comportamentului de consum pentru toate serialele – de la watching la binging. O promovare a unui joculet pe telefon (Monument Valley) care le-a adus creatorilor nu numai o caruta de bani, dar si un contract cu Mercedes. Anul acesta, alt joculet, alte product placement-uri pe care va invit sa le descoperiti.9a430b50-b30c-0133-b381-0e438b3b98d1

Continue reading “HoC #4”

Despre interviurile back to back sau press junkets

Ati citit, probabil, despre “scandalul” in care a fost implicat Robert Downey Jr., indraznind sa incheie abrupt un interviu cu un jurnalist britanic. El m-a facut sa-mi aduc aminte de primul an de profesie si de cateva lucruri pe care le-am invatat de atunci.

Lucram intr-o companie britanica (scotiana, de fapt) si inteleptii de peste Canal creasera un scenariu pentru inceperea activitatii pe fiecare cont. El implica organizarea unui sir de interviuri cu jurnalisti de business sau generalisti, in timpul carora clientul avea sa-si prezinte compania si, in subsidiar, si propria persoana. Pe vremea aceea inca mai credeam in expertiza si experienta de peste Canal si, ca proaspat angajat, nu deprinsesem inca prostul obicei sa intreb de fiecare data “de ce?” “la ce ne foloseste?”

Continue reading “Despre interviurile back to back sau press junkets”

Exceptii si exemple

Saptamana trecuta, Fundatia eMAG a premiat mai multe echipe de olimpici internationali la matematica, fizica, informatica. Si pe profesorii lor. A fost o ocazie sa vad, urcand pe scena, cu emotii, stangacie si discursuri nesigure, tineri extraordinari, modesti, concentrati asupra pasiunilor lor, altfel decat cei ale caror poze imi agreseaza wall-ul de facebook si home page-urile publicatiilor.

Sunt ”exceptiile” – ne place sa ne consolam. Nu sunt multi ca ei, au parinti intelectuali, au nimerit la profesori buni si oricum toti vor sa plece in strainatate. Daca incearca sa spuna, timid, ca isi iubesc, totusi, inexplicabil tara, si ca vor reveni, chiar daca vor studia in strainatate, ii intampinam cu surasuri mucalite. Noi stim mai bine, n-o sa va mai intoarceti decat daca sunteti fraieri. Continue reading “Exceptii si exemple”

Cat costa dreptul la opinie

O bloggerita din Franta tocmai a aflat asta platind pentru o cronica negativa pe care a scris-o despre un restaurant din Aquitania. Ca om de PR, stiu ca raul cel mai mare ti-l faci singur. Cum ar fi… dand in judecata o bloggerita. Sau declarand, dupa judecata favorabila “probabil au fost ceva greseli in servire, insa acest lucru se intampla uneori la jumatatea lui august”.

Nu stiu cum ar reactiona alti clienti, dar mie imi ajung cuvintele de mai sus ale domnului sa-i ocolesc stabilimentul.

Revenind la ale noastre, sunt surprinsa de cateva saptamani incoace sa vad ce mult mi-a crescut traficul pe tripadvisor in urma unei cronici negative pe care am facut-o unui hotel multilaudat. N-am vrut sa scriu mizerii pe net, dar ce am descoperit la fata locului era asa de departe de ceea ce citisem pe internet in prealabil despre hotel, ca n-am putut sa las lucrurile asa. Continue reading “Cat costa dreptul la opinie”

Cum il face haina pe om

Orice ar spune intelepciunea populara, hainele sunt foarte importante pentru noi. Sunt un instrument prin care ne exprimam personalitatea sau lipsa ei, cheful sau lipsa lui, prin care ne dorim sa atragem atentia sau, dimpotriva, sa ne facem nevazuti.

In consultanta, unde opinia subiectiva spune ca nu vinzi numai ceea ce stii ci si ceea ce esti, hainele sunt cu atat mai importante, desi rareori vorbim despre ele din aceasta perspectiva, de accesoriu de lucru.

Principiul aici – pentru ca, evident, exista un principiu care functioneaza infailibil si independent de trecerea timpului, este ca discursul hainelor trebuie sa completeze si sa sustina discursul tau. Nu sa-l inlocuiasca, nu sa-l submineze. Continue reading “Cum il face haina pe om”

Dupa PR Forum

Chiar dupa PR Forum, am avut o discutie cu Alex Mihaileanu pornita de la postul acesta. Alex ne reamintea ca radem, vorbim, dar raman in continuare in ograzile agentiilor de PR o multime de probleme care nu se rezolva, desi au recurenta ZILNICA, desi vorbim despre ele de vreo 15 ani, desi ele scot din sarite partenerii de discutie ai agentiilor de PR (jurnalisti si, mai nou, si bloggeri), desi ei ne-o spun sus si tare de foarte multa vreme.

God is in details – a fost unul dintre dictoanele pe care le-am inclus in prezentarea noastra despre strategiile pe FB, la capitolul “bun simt”. Pentru ca exact genul asta de lucruri tind sa se uite sau se paseaza sau se ignora cu desavarsire in mediile “rarefiate” unde discutam despre “lucruri mari”. Ca dupa aceea, evident, sa ne impiedicam in prima baltoaca de la coltul blocului.

Avem o colega de birou care, cu background de presa de 9 ani, a continuat vreme indelungata sa primeasca mesaje, comunicate, telefoane de follow up de la o multime de agentii de PR, desi nu mai aparea de mult in caseta redactionala a revistei pentru care lucrase. Continue reading “Dupa PR Forum”

Create a free website or blog at WordPress.com.

Up ↑