Povestea rescrisa prin interpretare

Guest post de Andra Bilici

Pentru ca sunt inconjurata de oameni frumosi, cu care impartasesc valorile in care cred si pasiunile pe care le urmez, recent am fost la un spectacol de teatru superb: The Crucible, la Old Vic.

Fara sa imi propun, in timp ce discutam despre turismul cultural in Londra si argumentam importanta intalnirii directe dintre un actor de film si public, am transmis entuziasmul meu mai departe, acasa, si am fost pusa in fata unui plan care m-a bucurat nespus: aveam bilete rezervate la piesa scrisa de Arthur Miller. Transpunerea pe scena londoneza sub coordonarea regizoarei Yaël Farber a reprezentat intalnirea mea cu teatrul ca spectacol complet.

Continue reading “Povestea rescrisa prin interpretare”

Cum sa construiesti un teatru

Weekendul trecut am impartasit emotiile uneia dintre ultimele reprezentatii cu “Clarence Darrow”, one-man show-ul lui Kevin Spacey la Old Vic si, probabil, ultimul sau rol in calitate de director artistic al teatrului. Un spectacol de o intensitate extraordinara, de la inceput pana la final, in care, daca aveam impresia ca actorii “ard” in intervale de 1-2 minute intre “action” si “cut” si apoi se relaxeaza o perioada nedeterminata, ne-am convins cu totii de contrariu, pe parcursul a doua ore uluitoare, electrice.

Spacey paraseste Old Vic dupa 10 ani, lasand in urma un teatru renovat, bogat (cu o zestre de 20 de milioane de lire), invidiat (casierul de la Wyndham Theatre imi povestea cu oarecare obida ce repede se dau biletele la Old Vic), cu un program exceptional pentru tinerii actori ( Old Vic New Voices) si o suita impresionanta de evenimente de caritate sau de marketing cultural.

image Continue reading “Cum sa construiesti un teatru”

Maleficent/Magnificent

Am fost sa vad “Maleficent” cu Andrei ca rasplata pentru ca am suportat cu stoicism cel mai recent film din seria “X-Men” si am ramas in sala pana la sfarsit. Am comentat, evident, dupa aceea, dar am fost cooperanta cel putin in timpul filmului. In primele 20 de minute, noua productie a lui Disney cu Angelina Jolie in rolul principal m-a facut sa-mi fie jena ca o sa-l chinui pe Andrei mai mult decat m-a chinuit el pe mine.

Un back story tras de par, cu o zana dulce si suava pre numele ei “Maleficent”, pe care prietenul ei din lumea oamenilor o striga tandru pre numele ei: Maleficent! Maleficent! Pe scurt, genul de gaura de scenariu care te zgarie pe creier la modul cel mai cumplit cu putinta, mai ales daca ai avut ghinionul sa te nasti intr-o limba latina si sa stii ce inseamna Maleficent. Maleficent aparatoarea regatului zanelor. Maleficent care reda viata crengutelor de copaci. Maleficent care face fapte bune. Spuneti asta de mai multe ori cu voce tare si o sa va prindeti exact despre ce vorbesc. Continue reading “Maleficent/Magnificent”

Agenda teatrala la Londra

Chiar ma miram la inceputul anului ce se intampla cu spectacolele de teatru de la Londra si cand apar “evenimentele”. Si uite ca apar. Londra nu e un oras dupa care sa ma innebunesc, dar cum in ultimii ani am avut putin timp liber, am tot vizitat-o fiindca e singurul loc care iti ofera un adevarat dezmat cultural in spatiul unui weekend prelungit.

Revenind – dupa “Clarence Darrow”, cu Kevin Spacey si “Elektra” cu Kristin Scott Thomas care se joaca anul acesta la Old Vic si despre care v-am mai povestit, s-au pus deja biletele in vanzare la adaptarea pentru scena a celebrului thriller din anii ’80, “Fatal Attraction”. In sine, o piesa facuta dupa un scenariu de film nu mi se pare o mare implinire, dar si aici, distributia mi-a atras atentia – Natascha McElhone si Kristin Davis, pe care le stiti din “Solaris” sau “Californication” si respectiv din “Sex & the city” si regizorul, Trevor Nunn. Davis e a doua membra a grupului de prietene din “Sex & the city” care joaca acum la Londra, dupa ce anul trecut Kim Cattrall a facut un rol tulburator in “Dulcea pasare a tineretii”. Piesa o puteti vedea din mai pana in august la Theatre Royal Haymarket, daca va plac fetele, altfel sa n-aveti mari asteptari de la scenariu, criticii admit ca filmul bate teatrul.

Mark Bazeley and Natascha McElhone in Fatal Attraction Continue reading “Agenda teatrala la Londra”

50 ways to kill your leading character

Probabil ca exista chiar mai mult de 50 de moduri in care poti sa-ti omori personajele principale intr-un serial, dar astazi o sa vorbesc doar despre doua dintre ele, pentru ca au in spate niste strategii diferite, iar cea de-a doua e foarte interesanta nu numai pentru spectatori, dar si pentru oamenii de comunicare.
Spoiler alert – daca n-ati vazut sezonul III din “Homeland” si nu sunteti la curent cu ce se intampla acum in “The Good Wife”, opriti-va aici. Daca le-ati vazut, haideti sa vedem cu ce ne-au uimit scenaristii anul acesta. “Homeland” si-a incheiat sezonul al treilea cu un episod final care a lasat multi fani masca, omorand, fara drept de apel, personajul interpretat de Damian Lewis.
Alaturi de Claire Danes, Lewis era personajul principal si unul dintre motivele principale pentru care lumea se uita la serial. Ca sa va dati seama cam cat de mare a fost impactul deciziei scenaristilor, vedeti aici reactia lui Jennifer Lawrence, fana a serialului, la vestea ca personajul ei preferat moare la finalul sezonului. Si extrapolati. Continue reading “50 ways to kill your leading character”

Kevin Spacey petrece vara la Old Vic

22 de spectacole mai precis. Pentru stagiunea cu care isi incheie mandatul de zece ani ca Artistic Director la Old Vic, Spacey propune un one man show, “Clarence Darrow”. E un alt text care evoca un personaj real, avocatul impetuos din “Procesul maimutelor”. Pe Clarence Darrow, Spacey l-a mai jucat acum cativa ani – in “Procesul maimutelor” (“Inherit the wind”), alaturi de o distributie britanica. Atunci mi-am dat seama ca accentul sudist poate fi, pentru supusii Majestatii Sale, la fel de dificil ca acela britanic pentru baietii de peste Ocean. Rolul lui Darrow e pretios pentru Spacey si pentru ca a fost interpretat pe vremuri de Spencer Tracy, idolul sau.

In filmul cu acelasi nume, lansat in 1991, Spacey juca pentru prima oara rolul lui Darrow – putin inainte de vreme. Dar atunci cand tine la o partitura, omul nu renunta. Si va fi interesant de facut o comparatie intre formatul de film din ’91 (destul de sarman, pentru ca Spacey de atunci nu era cel pe care il stim acum, cel putin nu in ceea ce priveste influenta financiara si devastatoarea siguranta de sine) si piesa de teatru de acum. Continue reading “Kevin Spacey petrece vara la Old Vic”

Angela si Adriana

In martie anul trecut aveam, chiar de Martisor, o intalnire de o ora cu Angela Gheorghiu, care marca un inceput de primavara fabulos. Si era baza pentru acest articol. Un an mai tarziu, am revazut-o pe scena Operei din Viena intr-unul dintre rolurile care i se potrivesc ca o manusa – pentru ca alterneaza flirtul cu drama, capriciul cu emotia nedisimulata, iubirea cu durerea – aratand, in numai cateva ore, culorile Angelei. E vorba despre Adriana Lecouvreur, o opera care vede rar luminile scenei, dar care poate cu usurinta imbogati o seara de primavara prin fluenta muzicii si opulenta scenografiei si a costumelor.

Adriana Lecouvreur

Continue reading “Angela si Adriana”

Create a free website or blog at WordPress.com.

Up ↑