Am fost sa vad “Maleficent” cu Andrei ca rasplata pentru ca am suportat cu stoicism cel mai recent film din seria “X-Men” si am ramas in sala pana la sfarsit. Am comentat, evident, dupa aceea, dar am fost cooperanta cel putin in timpul filmului. In primele 20 de minute, noua productie a lui Disney cu Angelina Jolie in rolul principal m-a facut sa-mi fie jena ca o sa-l chinui pe Andrei mai mult decat m-a chinuit el pe mine.
Un back story tras de par, cu o zana dulce si suava pre numele ei “Maleficent”, pe care prietenul ei din lumea oamenilor o striga tandru pre numele ei: Maleficent! Maleficent! Pe scurt, genul de gaura de scenariu care te zgarie pe creier la modul cel mai cumplit cu putinta, mai ales daca ai avut ghinionul sa te nasti intr-o limba latina si sa stii ce inseamna Maleficent. Maleficent aparatoarea regatului zanelor. Maleficent care reda viata crengutelor de copaci. Maleficent care face fapte bune. Spuneti asta de mai multe ori cu voce tare si o sa va prindeti exact despre ce vorbesc.
M-a tinut, totusi, pe scaun, frumusetea extraordinara a imaginii, indaratul careia se simte o munca titanica de post-productie. 3D-ul mult mai sofisticat si mai texturat decat am avut onoarea si placerea sa vad pana acum si frumusetea extraordinara a Angelinei Jolie, intr-un rol care i se potriveste perfect. I s-ar fi potrivit perfect si vocea lui Janet McTeer, povestitoarea filmului, mai ales in scenele de vaiet si de discurs, in care timbrul lui Jolie nu e tocmai cum ar trebui sa fie, in ciuda eforturilor pe care stiu ca le-a facut.
Dar ramaneti, va rog, in sala dupa primele 20 de minute si treceti cu vederea montajul din topor si back story-ul insailat si, mai ales, faceti eforturile cuvenite sa va stergeti din memoria povestea lui Charles Perrault, caci filmul lui Disney merge pe un alt drum care e interesant, ridica puncte noi de vedere si este un festin vizual.
Personajele nu mai sunt albe si negre, asa cum am invatat la scoala ca se intampla in basme – ci sunt nuantate si colorate de-a dreptul. Motivatiile lor sunt ceva mai complexe, chiar daca suntem de acord ca vorbim despre un film pentru copii. Printesele blestemate nu sunt tocmai pasive si nu raspund coplesite la primele semne ale dragostei.
Ca in filmele de animatie ale lui Disney, personajele secundare – corbul si ursitoarele – adauga sarea, piperul si condimentele necesare. Necesare rau, cata vreme regele (si in varianta I si in varianta II) e un personaj fad.
Muzica lui James Newton Howard e frumoasa si prezenta pe alocuri, dar ceva imi spune ca daca Hans Zimmer ar fi fost la clape, lucrurile ar fi sunat altfel, mai emotionant, mai invaluitor.
Costumele sunt superbe, elaborate, completate de un machiaj inspirat – iar daca esti mica, imi imaginez ca te pot face sa te indragostesti subit de zane si printese, cum am patit si eu cu multa vreme in urma cand am vazut “Piele de magar”, alt basm al lui Perrault, si am visat o saptamana rochia de culoarea vantului pe care o primea Catherine Deneuve. Daca inchid ochii, o vad si acum.
Pana la final, filmul castiga in coerenta si intensitate si reuseste si sa emotioneze si sa amuze si, in mod cert, sa puna in valoare fascinatia pe care o emana Angelina Jolie. Daca scenaristii s-ar fi gandit doar sa marcheze punctul de cotitura al personajului si printr-o schimbare de nume – Magnificent/Maleficent, m-as fi bucurat mai mult si de primele minute ale filmului dar, in fond, nu conteaza numai cum incepe, conteaza si cum se termina…
Atentie, e si nu e un film pentru copii – sala era plina si “parerile” oscilau intre taceri destul de timorate si unul doua tipete la scenele cheie.
Twist-ul de la final te face sa te gandesti cat de mult s-a schimbat, de pe vremea lui Perrault, modul in care privim “dragostea adevarata”, mai ales din punctul nostru de vedere, al femeilor. Si sa multumesti, inca o data cerului, ca te-ai nascut in aceasta vreme si nu in alta.
Intrati in poveste cu rabdare si cu toleranta si bucurati-va de cele mai frumoase imagini… imaginare de la “Alice’s Adventures in Wonderland” incoace.
Sorana Savu 
Questions? Comments?