Povestea rescrisa prin interpretare

Guest post de Andra Bilici

Pentru ca sunt inconjurata de oameni frumosi, cu care impartasesc valorile in care cred si pasiunile pe care le urmez, recent am fost la un spectacol de teatru superb: The Crucible, la Old Vic.

Fara sa imi propun, in timp ce discutam despre turismul cultural in Londra si argumentam importanta intalnirii directe dintre un actor de film si public, am transmis entuziasmul meu mai departe, acasa, si am fost pusa in fata unui plan care m-a bucurat nespus: aveam bilete rezervate la piesa scrisa de Arthur Miller. Transpunerea pe scena londoneza sub coordonarea regizoarei Yaël Farber a reprezentat intalnirea mea cu teatrul ca spectacol complet.

Continue reading “Povestea rescrisa prin interpretare”

Cat costa dreptul la opinie

O bloggerita din Franta tocmai a aflat asta platind pentru o cronica negativa pe care a scris-o despre un restaurant din Aquitania. Ca om de PR, stiu ca raul cel mai mare ti-l faci singur. Cum ar fi… dand in judecata o bloggerita. Sau declarand, dupa judecata favorabila “probabil au fost ceva greseli in servire, insa acest lucru se intampla uneori la jumatatea lui august”.

Nu stiu cum ar reactiona alti clienti, dar mie imi ajung cuvintele de mai sus ale domnului sa-i ocolesc stabilimentul.

Revenind la ale noastre, sunt surprinsa de cateva saptamani incoace sa vad ce mult mi-a crescut traficul pe tripadvisor in urma unei cronici negative pe care am facut-o unui hotel multilaudat. N-am vrut sa scriu mizerii pe net, dar ce am descoperit la fata locului era asa de departe de ceea ce citisem pe internet in prealabil despre hotel, ca n-am putut sa las lucrurile asa. Continue reading “Cat costa dreptul la opinie”

Nu e flamenco fara un sal…

Am descoperit salurile de flamenco prin 2000, mai precis atunci cand am vizitat pentru prima data El Pueblo Espanol, un fel de Muzeu al Taranului Roman, cocotat pe niste dealuri, in salbatica Barcelona. Casutele din satul spaniol gazduiau si atunci si acum negustori de produse artizanale, care mai autentice, care mai turistice, in fine, pentru toate gusturile. Ascuns in spatele unei terase acoperite enorme era micul magazin al lui Montse, mama salurilor si esarfelor spaniole.

Am ajuns sa o vizitez pe Montse de vreo trei ori in ultimii 10-15 ani, trec pe la ea de cate ori ajung in Barcelona, in parte ca sa vad ce minunatii mai adaposteste in magazin, in parte ca sa aud ce povesti mai insira. Nu are mai mult de 1,50, e bronzata si guraliva si tonica indiferent ca nimeresti sa-i treci pragul in cea mai arzatoare zi sau pe cea mai mohorata ploaie. Nu e nevoie sa vorbesti spaniola, ajunge sa intelegi si sa te intereseze salurile ei si imediat i se aprind ochii si se insufleteste povestindu-ti cate-n luna si in stele, de parca ultima data ai stat de vorba cu ea alaltaieri.

Image Continue reading “Nu e flamenco fara un sal…”

Fata si bunica

Oriunde te-ai afla, din orice natie ai face parte, oricati bani ai face sau ti-ai dori sa faci, conteaza tare mult cum alegi sa-i faci. Ce alegi sa faci in fiecare zi si cat de mult alegi sa pui din tine in ceea ce faci se vede. Si pentru tine, si pentru cei din jurul tau. Saptamana trecuta am fost in Amboise, locul unde a ales sa-si sfarseasca zilele Leonardo da Vinci (nascut in Toscana, logic, finalul calatoriei nu putea fi decat Valea Loarei). E un mic oras, regal de altfel, care traieste din turism, valorificand in fel si chip faptul ca este localizat in ceea ce francezii numesc Les jardins de France.

photo

Afacerile din orasel sunt legate de turism sau de arta – si multe locuri sunt detinute, din generatie in generatie, de aceeasi familie. Continue reading “Fata si bunica”

Agenda teatrala la Londra

Chiar ma miram la inceputul anului ce se intampla cu spectacolele de teatru de la Londra si cand apar “evenimentele”. Si uite ca apar. Londra nu e un oras dupa care sa ma innebunesc, dar cum in ultimii ani am avut putin timp liber, am tot vizitat-o fiindca e singurul loc care iti ofera un adevarat dezmat cultural in spatiul unui weekend prelungit.

Revenind – dupa “Clarence Darrow”, cu Kevin Spacey si “Elektra” cu Kristin Scott Thomas care se joaca anul acesta la Old Vic si despre care v-am mai povestit, s-au pus deja biletele in vanzare la adaptarea pentru scena a celebrului thriller din anii ’80, “Fatal Attraction”. In sine, o piesa facuta dupa un scenariu de film nu mi se pare o mare implinire, dar si aici, distributia mi-a atras atentia – Natascha McElhone si Kristin Davis, pe care le stiti din “Solaris” sau “Californication” si respectiv din “Sex & the city” si regizorul, Trevor Nunn. Davis e a doua membra a grupului de prietene din “Sex & the city” care joaca acum la Londra, dupa ce anul trecut Kim Cattrall a facut un rol tulburator in “Dulcea pasare a tineretii”. Piesa o puteti vedea din mai pana in august la Theatre Royal Haymarket, daca va plac fetele, altfel sa n-aveti mari asteptari de la scenariu, criticii admit ca filmul bate teatrul.

Mark Bazeley and Natascha McElhone in Fatal Attraction Continue reading “Agenda teatrala la Londra”

Create a free website or blog at WordPress.com.

Up ↑