Kevin Spacey Salute

La inceputul lui 2008 (nu-mi vine sa cred ca au trecut sapte ani), prietena mea care locuia in Anglia a venit cu o veste care m-a lasat masca: la Old Vic, un teatru din Londra, de langa Waterloo Station, dintr-o zona mai putin frecventata si mai putin stralucitoare, urma sa se puna in scena “Speed the Plow” un text al lui David Mamet, cu Kevin Spacey si Jeff Goldblum. Pana atunci asociasem Londra cu musicalurile si, avand vesnic putin timp la dispozitie cand ajungeam acolo, nici prin cap nu-mi trecea sa mi-l petrec la teatru, la ce piesa s-ar fi nimerit.
image Continue reading “Kevin Spacey Salute”

100% Electra – 0% electricity

Dintre piesele de teatru ale toamnei, ne-am mobilizat sa vedem la Londra doar ”Electra”, la Old Vic, cu Kristin Scott Thomas in rolul principal. Spectacolul avea toate premisele sa merite efortul. In ciuda mai multor experiente teatrale putin convingatoare, pastrez amintirea lui Scott Thomas in rolurile de cinema si am apreciat intotdeauna eleganta, ironia muscatoare, jocul temperat si tempestuos pe alocuri, cand era cazul. Pe scena, insa, n-am simtit nimic de la ea, in cele doua productii dupa piesele lui Harold Pinter in care am vazut-o. Speram ca in ”Electra”, intr-o scenografie minimalista, cu o partitura foarte intensa si intr-un format (circular, ca la ”Clarence Darrow”), care ia spectatorul partas la actiune, lucrurile o sa fie diferite.

Electra

Pentru ca nu sunt normala si caut intotdeauna experientele ”up-close”, am stat fix in primul rand, deschisa si dispusa sa intru in piesa cat si-ar fi dorit doamna Scott Thomas sa ma implice. Am un istoric de reactii emotionale extreme si la muzica si la teatru, daca ma atrage ceva definitiv, nu ma jenez sa las frau liber lacrimilor. Dimpotriva, cred chiar ca asta e menirea intregii experiente. Continue reading “100% Electra – 0% electricity”

Povestea rescrisa prin interpretare

Guest post de Andra Bilici

Pentru ca sunt inconjurata de oameni frumosi, cu care impartasesc valorile in care cred si pasiunile pe care le urmez, recent am fost la un spectacol de teatru superb: The Crucible, la Old Vic.

Fara sa imi propun, in timp ce discutam despre turismul cultural in Londra si argumentam importanta intalnirii directe dintre un actor de film si public, am transmis entuziasmul meu mai departe, acasa, si am fost pusa in fata unui plan care m-a bucurat nespus: aveam bilete rezervate la piesa scrisa de Arthur Miller. Transpunerea pe scena londoneza sub coordonarea regizoarei Yaël Farber a reprezentat intalnirea mea cu teatrul ca spectacol complet.

Continue reading “Povestea rescrisa prin interpretare”

Cum sa construiesti un teatru

Weekendul trecut am impartasit emotiile uneia dintre ultimele reprezentatii cu “Clarence Darrow”, one-man show-ul lui Kevin Spacey la Old Vic si, probabil, ultimul sau rol in calitate de director artistic al teatrului. Un spectacol de o intensitate extraordinara, de la inceput pana la final, in care, daca aveam impresia ca actorii “ard” in intervale de 1-2 minute intre “action” si “cut” si apoi se relaxeaza o perioada nedeterminata, ne-am convins cu totii de contrariu, pe parcursul a doua ore uluitoare, electrice.

Spacey paraseste Old Vic dupa 10 ani, lasand in urma un teatru renovat, bogat (cu o zestre de 20 de milioane de lire), invidiat (casierul de la Wyndham Theatre imi povestea cu oarecare obida ce repede se dau biletele la Old Vic), cu un program exceptional pentru tinerii actori ( Old Vic New Voices) si o suita impresionanta de evenimente de caritate sau de marketing cultural.

image Continue reading “Cum sa construiesti un teatru”

Kevin Spacey petrece vara la Old Vic

22 de spectacole mai precis. Pentru stagiunea cu care isi incheie mandatul de zece ani ca Artistic Director la Old Vic, Spacey propune un one man show, “Clarence Darrow”. E un alt text care evoca un personaj real, avocatul impetuos din “Procesul maimutelor”. Pe Clarence Darrow, Spacey l-a mai jucat acum cativa ani – in “Procesul maimutelor” (“Inherit the wind”), alaturi de o distributie britanica. Atunci mi-am dat seama ca accentul sudist poate fi, pentru supusii Majestatii Sale, la fel de dificil ca acela britanic pentru baietii de peste Ocean. Rolul lui Darrow e pretios pentru Spacey si pentru ca a fost interpretat pe vremuri de Spencer Tracy, idolul sau.

In filmul cu acelasi nume, lansat in 1991, Spacey juca pentru prima oara rolul lui Darrow – putin inainte de vreme. Dar atunci cand tine la o partitura, omul nu renunta. Si va fi interesant de facut o comparatie intre formatul de film din ’91 (destul de sarman, pentru ca Spacey de atunci nu era cel pe care il stim acum, cel putin nu in ceea ce priveste influenta financiara si devastatoarea siguranta de sine) si piesa de teatru de acum. Continue reading “Kevin Spacey petrece vara la Old Vic”

Create a free website or blog at WordPress.com.

Up ↑