Vacanta de iarna mi-a permis sa ma plimb printr-un Bucuresti feeric – plin de zapada alba, curata, conservat intr-un aer inghetat si serios depopulat. Am ajuns, asa, sa vizitez cel mai nou Starbucks din Bucuresti, cel de la Unirii, Hanul lui Manuc. Nu mai pierd vremea povestind de cand imi place Starbucks si de cati ani beau Pike Place, o cafea cu note de ciocolata. Altceva m-a uimit la noua cafenea.
Nu imi amintesc sa fi vazut loc public in Bucuresti in care sa existe atatea prize. Practic, la fiecare masuta, la fiecare al doilea scaun, amenajarea noii cafenele a cerut cate o priza. Telefoane, pad-uri sau laptopuri, toate sunt nu numai binevenite, dar si serios incurajate de noul format.
Publicul e pe masura – omogen, foarte tanar, de fiecare data, foarte…conectat.
E comod, fara indoiala. Cu obsesiile noastre pentru social media, poze, filme si alte alea, wi-fi gratis si prize sunt, mai nou, elemente cheie care ne ataseaza sau ne detaseaza prompt de un restaurant sau de o cafenea. Nu stiu, totusi, cat e de bine – la cafea iesi sa discuti. Cu un numar limitat de persoane, de preferinta, cu care stai fata in fata. “Cafeaua” cu ghilimelele sale e in sine o forma de interactiune sociala. Directa, relaxata, deconectanta. Menita sa te scoata un pic din priza.
De sarbatori, am parcurs primele doua sezoane din “Black Mirror”, un serial britanic care exploreaza efectele tehnologiei asupra noastra – episoadele sunt plasate confortabil intr-un viitor nedefinit. Adica sa ne dea de gandit, dar sa nu ne sperie prea tare. Si totusi, cand vad cum putem de pe acum sa ne bem cafelele legati la priza…
Sorana Savu 
Questions? Comments?