Cand eram mica si o vedeam pe mama ca nu are nici o reactie dupa un film, o supa sau un desen de-al meu, o intrebam direct: cum ti se pare ca a iesit, mama? e, a iesit cat decat… Era semnul ei ca e politicoasa, dar ca vrea sa cam incheiem discutia.
Cam asa e si cu “Dr. Faustus” de la Duke of York Theatre din Londra, in care rolul titular e detinut de Kit Harington, pe care toata planeta il stie drept Jon Snow si despre care toti stim ca nu stie nimic.
Englezii, care sunt maestri in a vinde orice, inclusiv pielea ursului din padure, s-au gandit foarte bine ca, fix in perioada dintre sezonul 5 si sezonul 6 din Game of Thrones, ar merge sa-l vedem in viata pe Kit Harington pe una dintre scenele londoneze. Si, ca sa incep cu sfarsitul, s-au gandit bine. La final de spectacol, la iesirea artistilor (care, ce sa vezi, da chiar in strada principala) nu asteptau doar doua limuzine negre, ci si cohorte de admiratoare, gata sa-l invete pe Jon Snow a thing or two.
Trecand din nou la lucrurile care ne intereseaza, omul are plete, este intr-o forma fizica superba, complet necaracteristica pentru britanici, toate acestea fiind indicii clare ca Jon Snow o sa reapara in serial, fie cu ochi negri, fie cu ochi albastri.
Pentru ca piesa e veche, limba e veche si ar fi fost greu pentru publicul vizat via Kit sa o suporte, regizorul a ales o combinatie, un fel de sandwich in care “miezul” e o trecere in modernitate, o paralela care incearca sa asocieze betia cunoasterii si a iubirii cu betia celebritatii. Ca am ajuns sa punem egal intre cunoastere si iubire pe de-o parte si celebritate pe partea cealalta arata clar ce probleme mentale avem.
Kit se lupta cu textul lui Marlowe, practic tipa la el tot spectacolul. Vocea sa ragusita, care se preteaza foarte bine la apropierea pe care ti-o permite camera, creeaza o senzatie de isterie perpetua care, pe alocuri e hazlie, pe alte locuri e jalnica, dar nu e tocmai ce si-a dorit Marlowe sa fie.
Nu-i nimic, daca nu iese verbal, iese vizual, asa ca profitam de forma fizica excelenta a lui Harington, ca doar n-a muncit omul degeaba, si condimentam totul cu niste nuditate gratuita.
Jenna Russell, in rolul lui Mephistofeles, are momente bune pe scena, dar e obligata sa cante rock si, cum canta ca la pub, atrage simpatia si ovatiile publicului for all the wrong reasons, scuzati engleza.
In concluzie, puteti sta linistiti, Jon Snow e bine mersi, va recomand calduros sa mergeti la FITS daca vreti sa vedeti “Faust”. I-as recomanda si lui Jon Snow, ar invata a thing or two.
Sorana Savu 
Questions? Comments?