A doua piesa din weekendul teatral de la Londra a fost la Vaudeville Theatre – “The Importance of Being Earnest”, un text cu care m-am intalnit prima data in cartea de engleza din liceu. Fragmentul din manualul de liceu era scurt si nu reflecta sub nici o forma savoarea piesei lui Wilde, bine ca pe vremea aia citisem deja “Portretul lui Dorian Gray” si il adoram pe Wilde oricum.
Cu “The Importance of Being Earnest”, culmea, ca si cu “Hamlet”, ne gasim frecvent pe facebook, ambele piese fiind pline de “citate”, usor de pus pe un background si de servit pe post de … post filozofic, amuzant sau inspirational. Wilde, desigur, e la capitolul amuzant, Shakespeare se ocupa de celelalte doua.
Marturisesc ca am reactionat mai lent cand am auzit ca David Suchet joaca in piesa, rolurile sunt destul de echilibrate in distributie si e greu sa spui cine e personajul principal, asa ca Hercule Poirot putea foarte bine sa fie pastorul sau majordomul daca asa avea el chef. Dar Suchet (ca Geoffrey Rush inaintea lui) a ales partitura lui Lady Bracknell. Cumva, travestiul mi se pare foarte potrivit pentru o piesa a lui Wilde. Si interpretarea lui Suchet mi-a dat de gandit – ar fi fost un candidat bun si pentru Miss Marple, la o adica 🙂

Textul lui Wilde e spumos asa cum e, si asa e si lasat sa respire. Montarea e clasica, eleganta, scenografia e bogata si colorata, costumele sunt minunate (aici sunt subiectiva, imi plac de mor rochiile epocii). Iar daca tot are parte de un travesti, Suchet merge pana la capat si incearca si un corset cinstit. Toata lumea – pe scena si in sala – se amuza copios, chiar daca replicile sunt centenare.
Emily Barber in rolul lui Gwendolen e adorabila/nesuferita/adorabila din nou cu dezinvoltura si aplomb. As vedea-o in Mary Poppins oricand, nu stiu daca si canta…

Cu Algernon am rezonat in mod special, seamana leit cu unul dintre prietenii nostri din Anglia care, insa, nu cred ca are nici o existenta atat de plictisitoare, nici o poveste de dragoste atat de incalcita.
Pe scurt, daca de Hamlet m-am plans in postul precedent, “The Importance” a fost exact ce ne-am asteptat sa fie – un spectacol usor si savuros, ca un sorbet de mango. Si cei care ma cunosc stiu exact ce mult imi place sorbetul de mango.
Mai puteti prinde piesa la Vaudeville Theatre pana la inceputul lui noiembrie, biletele sunt intre 25 si 55 de lire si le gasiti aici.
Questions? Comments?