Unde mâncăm în Sibiu?

Asta a fost una dintre întrebările pe care ni le-am pus când am ajuns la Sibiu pentru #fits2015. Nu din alte motive, dar dacă sunt locuri frumoase într-un oraș în care n-am mai ajuns de mult, chiar vreau să știu și chiar vreau să le văd. Perfect pentru un festival de teatru, Sibiul are toate principalele hoteluri situate central, foarte central și cel mai central. Și cam la fel se întâmplă și cu restaurantele, doar că aici, dacă nu te orientezi un pic înainte, riști să ratezi ce e foarte bun pentru ce e mediocru sau ce e foarte la îndemână.

Am căutat informații pe unde am putut, dar adevărul e că orice cronică are perspectiva ei, gradul ei mai mare sau mai mic de subiectivism, de prospețime și, uneori, chiar probleme de credibilitate. Așa încât, fără să am pretenția să vă dau sfaturi general valabile, vă spun ce mi-a plăcut la Sibiu și unde.

Pentru începutul și sfârșitul zilei, lucrurile sunt simple: Espressee, care, din câte am fost informați, este succesorul lui Mojo, a fost primul loc în care am remarcat chelneri simpatici și cu replică. Asta pe lângă meniul foarte bogat de cafea, băuturi pe bază de cafea, băuturi reci cu fructe (aici discuția s-a animat brusc când am descoperit limonada cu mango – ce ziceam de subiectivism :-)). Și pe lângă atmosfera foarte plăcută – tânără, cochetă și relaxată. Spun despre ei că sunt singurul coffee shop important în Sibiu, ceea ce ar suna arogant dacă n-ar fi adevărat. Iar aroganța fundamentată pe mine nu m-a deranjat niciodată – e și semn de responsabilitate asumată, în același timp.

Primele mese le-am luat la Crama Sibiană, pentru că mi-era poftă de mâncare românească și pentru că numele Cramei tot apărea în listele de recomandări. Am stat în pridvor și pe terasă, pridvorul mai ales arată bine, dar mesele sunt destul de mici și un pic înghesuite. Mâncarea e cinstită, porțiile sunt mari, dar cum eram în sezon de festival, servirea a fost destul de lentă și preparatele au fost, nu o dată, reci. Micii sunt delicioși, dar sunt enormi, așa că atenție cât comandați. Ciorba de fasole în pâine e și ea foarte bună, adică ajungi clar să mănânci și farfuria, dar e un fel de mâncare destul de comun în Sibiu. Pe scurt, după ce am descoperit celelalte două locuri, nu am mai privit înapoi, dar asta pentru că am avut termen de comparație.

Peste drum de Crama Sibiană am găsit Kulinarium – un loc în care totul îți semnalează un specific țărănesc… with a twist. Rar am văzut mai bine integrate lămpile roșii de la Ikea într-o ambianță ”tradițională”. Și aici am găsit atmosfera relaxată despre care vorbeam la Espressee și, lucru rar, chelneri sinceri. Prima dată, aterizând acolo, cum spuneam, în sezon de festival, am fost informați că nu mai pot servi decât pizza pentru că sunt depășiți de comenzi. N-am stat atunci, ar fi fost păcat să mâncăm doar pizza, dar am revenit pentru că apreciem sinceritatea. Ciorba n-a fost ieșită din comun, dar a fost corectă și servită simpatic, iar tigăile și papanașii (fierți și căliți, nu prăjiți în ulei) m-au convins să revin.

Hermania îi făcuse impresie bună lui Andrei la precedenta vizită la Sibiu și, din câte mi-a povestit, nu s-a dezmințit nici de această dată. Personal, n-am ajuns acolo, de asta nici n-am mai multe detalii, dar e pe lista mea pentru următorul drum la Sibiu.

PS – voi mai scrie, ocazional, despre locuri care îmi plac. Nu vă pot garanta că ne vom potrivi la gusturi, dar vă pot garanta că tot ceea ce vă spun e lipsit de orice influențe exterioare și de orice intenții ulterioare.

Fotografiile sunt de pe paginile de facebook ale restaurantelor, un lucru pe care îl evit este acela de a-mi fotografia mâncarea din farfurie.