Kevin Spacey petrece vara la Old Vic

22 de spectacole mai precis. Pentru stagiunea cu care isi incheie mandatul de zece ani ca Artistic Director la Old Vic, Spacey propune un one man show, “Clarence Darrow”. E un alt text care evoca un personaj real, avocatul impetuos din “Procesul maimutelor”. Pe Clarence Darrow, Spacey l-a mai jucat acum cativa ani – in “Procesul maimutelor” (“Inherit the wind”), alaturi de o distributie britanica. Atunci mi-am dat seama ca accentul sudist poate fi, pentru supusii Majestatii Sale, la fel de dificil ca acela britanic pentru baietii de peste Ocean. Rolul lui Darrow e pretios pentru Spacey si pentru ca a fost interpretat pe vremuri de Spencer Tracy, idolul sau.

In filmul cu acelasi nume, lansat in 1991, Spacey juca pentru prima oara rolul lui Darrow – putin inainte de vreme. Dar atunci cand tine la o partitura, omul nu renunta. Si va fi interesant de facut o comparatie intre formatul de film din ’91 (destul de sarman, pentru ca Spacey de atunci nu era cel pe care il stim acum, cel putin nu in ceea ce priveste influenta financiara si devastatoarea siguranta de sine) si piesa de teatru de acum. Continue reading “Kevin Spacey petrece vara la Old Vic” →

Angela si Adriana

In martie anul trecut aveam, chiar de Martisor, o intalnire de o ora cu Angela Gheorghiu, care marca un inceput de primavara fabulos. Si era baza pentru acest articol. Un an mai tarziu, am revazut-o pe scena Operei din Viena intr-unul dintre rolurile care i se potrivesc ca o manusa – pentru ca alterneaza flirtul cu drama, capriciul cu emotia nedisimulata, iubirea cu durerea – aratand, in numai cateva ore, culorile Angelei. E vorba despre Adriana Lecouvreur, o opera care vede rar luminile scenei, dar care poate cu usurinta imbogati o seara de primavara prin fluenta muzicii si opulenta scenografiei si a costumelor.

Adriana Lecouvreur

Continue reading “Angela si Adriana” →

In my opinion

Una dintre judecatoarele din serialul meu preferat – “The Good Wife” – are un obicei ciudat, dar foarte util atunci cand ai de scris pe un blog. Ea cere tuturor avocatilor pledanti care se prezinta in fata ei sa-si incheie fiecare fraza cu cuvintele “in my opinion”. Pentru ca, pe toata durata desfasurarii unui proces, se prezinta argumente, pledoarii, probe, dar FAPTELE sunt mai presus de toate astea sau, cumva, se recompun din toate.

Ascultand toate frazele spuse cu convingere, dar incheiate cu un precaut “in my opinion” nu numai ca esti liber, dar esti invitat spre obligat sa analizezi prin propria prisma, sa-ti formulezi singur concluziile, sa te implici in procesul colectiv de gandire.

Intr-o epoca de panseuri predigerate, de recomandari cu iz de ordin sau de opinii care sufoca faptele, zic ca n-ar fi rau sa ne incheiem si noi frazele cu formula “in my opinion” macar o saptamana si sa vedem ce iese – si din perspectiva celor cu care vorbim, si din perspectiva noastra.

Ar fi obositor sa scriu cele trei cuvinte la finele fiecarui post pe care o sa-l public aici, dar luati-le ca pe un fel de semnatura automata. In my opinion.

 

2014 – prima rezolutie

Prima dintre rezolutiile lui 2014 prinde viata. Dupa 8 ani de blogging – inconsecvent, la comun sau pe baza de amabile invitatii si gazduiri, ma asez la “casa mea” online. Nu va promit obiectivitate, dimpotriva. Temele pe care voi scrie vor fi nu numai subiective, ci de-a dreptul egoiste. Dar nu vor fi teme “de PR” si nu vor avea subtexte comerciale. Puteti sa stati linistiti ca tot ceea ce cititi aici veti auzi sau veti fi auzit deja in conversatiile pe care le-am avut deja. Daca subiectele va plac, va astept cu bucurie sa reveniti. Daca nu va plac, va incurajez calduros sa schimbati canalul. Viata e scurta, e mult mai bine sa ne concentram pe ce ne place. O prima parere egoista, daca-mi permiteti…

Create a free website or blog at WordPress.com.

Up ↑