Celine Dion – turneul european

Multe semne de intrebare au planat asupra concertului de sambata seara, de la Paris, al lui Celine Dion. Dupa tragediile sale personale sfasietoare, era greu de crezut ca va regasi forta de a urca pe scena si, mai ales, de a-si infrange lacrimile innodate in barba cand aproape fiecare cantec pe care il are de cantat pare a avea o legatura cu Rene Angelil. In plus, Parisul in plin campionat european de fotbal oferea si el destula neliniste. Dar…

Am ales un titlu banal pentru ca altfel as fi scris titluri a la Click si Libertatea si ati fi zis ca am luat-o razna. Mai ales ca mare fan Celine Dion n-am fost niciodata. Dar…

Nu mi s-a intamplat pana acum sa plang necontrolat la doua cantece pe care nu le stiam, doar incarcandu-ma de emotia unei voci nepamantene si de reactia extraordinara a unei sali de 20.000 de oameni.

Nu am vazut vreun interpret care sa declare la inceput de concert ca nu se va schimba si nu se va misca de pe scena pe toata durata concertului pentru a pastra legatura cu publicul continuu, 2 ore. Si sa si faca asta.

Nu am auzit pe cineva capabil sa treaca de la ”It’s all coming back to me now” direct la refrenul din “Power of love” si la partea a doua a cantecului, care e, evident, cea mai grea.

Nu am vazut cantaret capabil sa cante fara pauza si fara o gura de apa timp de 90 de minute. Nu am vazut cantaret capabil sa-si inghita emotiile si durerea si din ele sa creeze un show pe cat de retinut ca desfasurare scenografica pe atat de dezlantuit la nivel vocal. Nu am vazut pana pe 25 iunie.

Celine Dion ne-a cucerit in 2010, cu un concert in care repertoriul era cel de limba engleza. Nu poti sa nu te curentezi instantaneu cand apare pe scena si intra direct in “I drove all night”, cu toata forta de care ti-o imaginezi capabila. Dar repertoriul francez e mult mai profund, mai nuantat si, din cat se simte, mai aproape de sufletul ei. In concluzie, pentru cei care o urmaresc in concert, e si mai devastator.

Cantecele nu au varsta, au doar o vibratie exceptionala de care te molipsesti si texte care iti rasuna in inima ore si zile intregi, dupa ce ai ajuns inapoi, acasa.

Celine care, in opinia noastra, ramane cea mai “tocilara” dintre marile staruri ale muzicii, este absolut senzationala pe scena. Nu din mimica sau din gesturi, ci din voce. Din intensitatea emotiei pe care e capabila sa o transmita live, prin voce. Pentru ca, la urma urmei, de asta te si duci la un concert.

In timpul petrecut alaturi de ea la Paris Bercy, n-am putut sa nu ma gandesc la Gladwell si la Outliers – Celine este dovada perfecta a teoriei celor 10.000 de ore. Cu concerte zilnice la Vegas, ani de zile, antrenamentul ei vocal este greu de egalat – femeia poate face orice, oricat, oricand. Dovada clara – 90 de minute de muzica sublima, fara apa si fara pauza. Nu le-as fi crezut daca nu le-as fi trait.

Si inca o observatie si cu asta va las – publicul conteaza, intr-un spectacol, enorm. El e cel capabil sa transforme o experienta de showbiz intr-una de transa si de bucurie colectiva. El e cel capabil sa-mi umple ochii de lacrimi la cantece pe care nu le stiu, doar din emotie si incantare sincera. Ca omul de pe scena sa dea totul, trebuie sa stii sa dai si tu.