Charlie Brooker a avut intotdeauna o imaginatie… mai altfel. Ca jurnalist, avea o rubrica in care oferea premii in bani cititorilor care scriau redactiei, ca apoi sa-i injure chiar in paginile revistei. A creat ”Ignopedia”, un fel de Wikipedia dac-ar fi dupa Trump. Dar eu am ajuns sa stiu de el abia dupa ce am vazut primele doua serii din ”Black Mirror”.
In acceptiunea britanica, un serial pare sa fie orice film de televiziune care are doua sau mai multe episoade, de aceea, daca veti cauta serialul, veti constata ca prima ”serie” are trei episoade, a doua are alte trei si totul culmineaza cu un episod special de Craciun (special sa-ti strice Craciunul) intitulat sugestiv ”White Christmas”.
De anul acesta, Brooker e contractat de Netflix si puf! sase noi episoade in octombrie si alte sase episoade anuntate pentru ianuarie. Avand in vedere ca Brooker abia a inceput filmarile pentru seria a 4-a, reactia lui pe Reddit cand a aflat de la fani care e deadline-ul anuntat pe imdb a fost, desigur, ”fuck”.
Brooker scrie majoritatea scenariilor impreuna cu Annabel Jones, iar episoadele, care sunt de sine statatoare, sunt adevarate bijuterii. Nu va asteptati sa va dea o stare de bine, nici primul episod din ”The Outer Limits” n-a facut asta, si uite ce bine i-a mers serialului. BTW, primul episod din ”The Outer Limits” era ”Sandkings”, dupa George R.R. Martin.
Toate episoadele sunt niste ”what ifs”, un format pe care Brooker si l-a perfectionat in presa, scriind cu regularitate despre modul in care tehnologia ne poate distruge face viata mai frumoasa.
Le poti privi ca pe niste distopii, ca pe niste SF-uri, ca pe niste ce vrei tu, cert este ca dupa ele o sa vrei sa pui mana pe telefon sa suni un prieten sau sa comentezi ceva pe FB pentru ca orice subiect ar aborda, ele iti hranesc mintea mai tare ca 10 batoane proteice. Si te cam sperie.
Pe primul ministru britanic cu siguranta l-au speriat rau, dat fiind ca primul episod al primei serii a iesit cu o poveste care, abracadabranta cum parea la acel moment, s-a dovedit a fi, cativa ani mai tarziu, foarte adevarata…
”White Christmas” este un episod care te zguduie asa de tare si din asa de multe directii, ca la finalul lui ai impresia ca ai vazut un sezon intreg. Si te face sa te uiti altfel la ecranul de facebook. Si la ecrane in general.
Sunt episoade care incep cu ”ce draguut” si se termina cu ”oh, Doamne!!!”
Sunt episoade care te transporta in anii 80 cu niste costume si niste muzica, pentru ca abia la final sa intelegi ca ti s-a povestit concluzia inca din primele scene, via coloana sonora.
Sunt episoade si episoade care se joaca in toate felurile cu modul in care gandesti si simti, cu confortul pe care crezi ca ti-l ofera gadgeturile tale, cu siguranta in care ai senzatia ca te afli. Ca in copilarie, cand te uitai la filmele de groaza cu ochii semi-inchisi si printre degetele mainilor, te intrebi cum e mai bine sa vezi filmele din ”Black Mirror” – toate odata si dupa aia dormi o saptamana, sau pe rand, cu pauze lungi de meditatie intre ele.
Mutata in Statele Unite, seria are acum o deschidere mai mare si alti cai de bataie – vezi political correctness-ul care rezoneaza altfel pe un tarm al oceanului fata de celalalt.
Poate ca si-a mai pierdut din elementul de surpriza, dar tot reuseste sa te tina vrajit in fata televizorului si, ca in cazul seriilor precedente, ideea nu e numai ce vezi pe ecran, ci si ce invataminte alegi tu sa tragi de pe urma fiecarui episod, judecand prin prisma experientei tale personale.
Timingul si contextul social joaca si ele roluri importante in experienta de vizionare – daca ati vazut mai demult ”The Waldo Moment”, ia mai incercati acum o data, ce va spune? De asemenea, ”Hated by the nation”, vazut tocmai dupa acest atac, marturisesc ca a rezonat puternic.
Castul este eterogen, dar cinstit si cred ca va fi din ce in ce mai bun pe masura ce lumea se prinde despre ce e vorba la Hollywood. Sunt filme de subiect, nu filme de actor, dar pe Jon Hamm o sa-l tineti minte multa vreme, ca si pe Bryce Dallas Howard.
Refuz sa intru in detalii a propos de subiecte in sine, dar cred ca toti cei care au tangenta cu comunicarea si cu tehnologia ar trebui sa vada ”Black Mirror”, eventual de mai multe ori. Seria are 8.8 pe imdb si cred ca va creste, pe masura ce castiga audienta.
Bonus, pentru cei care ajungeti sa vedeti toate seriile, ringtonurile de upvote si downvote din ”Nosedive”. O sa va prindeti voi ce si cum.
Sorana Savu 
Questions? Comments?