James McAvoy’s Frankenstein

Am mers sambata sa vad ”Victor Frankenstein” in cunostinta de cauza. Ma asteptam sa vad cinematografie buna, un scenariu prost si un actor stralucit. Fix asa s-a si intamplat.

Marea Britanie are cei mai buni monteuri, fapt confirmat si in ”Victor Frankenstein”. Filmul nu numai ca este taiat foarte frumos, dar are si o grafica eleganta si desteapta, care puncteaza pasiunea pentru stiinta a celor doi protagonisti. Daca veti observa similitudini cu ”Sherlock”, ele nu sunt intamplatoare, regizorul Paul McGuigan a condus mai multe episoade, printre care si pe cel mai remarcabil din tot serialul, ”A Scandal in Belgravia”.

Povestea e, dupa modelul multor pelicule recente, un ”prequel” menit sa le permita scenaristilor sa se desfasoare… de permis, le permite, dar tot degeaba. Firul epic e problema principala a filmului, cea care te face la un moment dat sa te intrebi daca nu e cazul sa iesi din sala. Noroc ca momentul dureaza putin si revii imediat la ganduri mai bune pentru ca…

Pentru ca, in rolul lui Victor Frankenstein, James McAvoy este absolut fascinant. Cred ca e primul film in care intensitatea sa extraordinara, energia devastatoare care se dezlantuie pe scena atunci cand joaca teatru ”trece” si catre spectatorii de film. Ajuta mult prim planurile si monologurile, ce-i drept.

McAvoy

Incontestabil, filmul e al lui, nu al lui Radcliffe, nu al vreunui monstru, nu al vreunui politist obsedat de ideea de justitie, nu al vreunei brunete simpatice cu buze senzuale, pe care o stim din ”Downton Abbey”.

Acestea fiind zise, aparitia de cateva clipe a lui Charles Dance e cu atat mai impresionanta ca ”stage beauty”. O sa vedeti voi ce si cum daca mergeti sa vedeti filmul.

Cronicile britanice vorbesc despre esecul filmului de a emula re-creatiile lui Guy Ritchie – Sherlock. Sincer, ma bucur din suflet! Singurul Sherlock demn de scrierile lui Doyle in ultima vreme este serialul in care Benedict Cumberbatch conduce distributia. Peliculele lui Ritchie sunt rascoapte cu efecte speciale, suprabugetate si au reusit sa-mi arate limitele actoricesti ale lui Robert Downey Jr., lucru pe care, multumesc, nu mi-l doream.

Aceleasi cronici vorbesc despre incercarea ratata de a pune reflectorul asupra lui Igor. Nu cred ca asta era ideea – Igor este naratorul, dar in nici un caz nu e personajul principal. Inteleg ca Daniel Radcliffe este un nume care atrage public, fie si Cum spuneam, nimeni nu trece prin fata lui McAvoy in filmul acesta – decat o singura data, pentru cateva clipe.

Subscriu oricaror comentarii cu privire la slabiciunile scenariului si ale fundamentarii stiintifice, cu toate astea insist sa-l vedeti si sa-l urmariti apoi pe McAvoy in ce va face in viitor, omul este o forta a naturii.

 

 

Advertisements

Questions? Comments?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: