To be or not to be Hamlet

Nu sunt critic de teatru si nu sunt profesional calificata sa va comunic opinii definitive despre o piesa de teatru sau alta. Traim intr-o epoca in care, daca vrem cu adevarat, fiecare dintre noi poate merge oriunde, sa vada cu propriii ochi orice. Ceea ce va incurajez sa faceti cat mai des. Acestea fiind spuse, cele de mai jos reprezinta experienta mea directa si personala cu acest spectacol.

Anul trecut in iulie, cand mi-am cumparat biletele pentru “Hamlet” cu Benedict Cumberbatch la Barbican, nu mi-a dat prin cap ce emotii si ce asteptari urma sa trezeasca punerea in scena la nivel mondial. Online, nu simti presiunea tuturor celorlalti care isi doresc un bilet, la fel ca tine. Am aflat ulterior, anul acesta de fapt, ca a fost cel mai rapid vandut spectacol de teatru din toate timpurile in Londra si ca datorita lui Cumberbatch, Barbican Theatre s-a trezit brusc cu un public mai tanar, feminin in mai mare proportie, si … foarte international. Englezii, iuti critici ai generatiei facebook, se amuzau dupa primele spectacole comentand ca fanele (the Cumberbitches) ajunsesera inclusiv sa puna “spoiler alerts” in micile lor cronici la “Hamlet”, ignorand ca piesa are 400 de ani sau poate, cunoscandu-si mai bine propria comunitate online.

Hamlet 1

Punerea in scena de la Barbican a starnit isterie, pe scurt, iar anul scurs intre momentul in care mi-am luat biletele si cel la care am ajuns efectiv sa vad piesa n-a facut decat sa sporeasca aura lui Cumberbatch, intensificand presiunea. Primele cronici “profesioniste” au venit dupa primele reprezentatii. Cronicarii spun ca erau reprezentatii vandute la pret intreg. Compania de teatru se apara cum ca erau avanpremiere, deci “work in progress”. Oricum ar fi fost, cronicile au fost proaste, unul dintre elementele cheie pe care le remarcau fiind introducerea principalului monolog al lui Hamlet chiar in deschidere.

Nu pot decat sa-mi imaginez cat de rau au picat cronicile in contextul nivelului neobisnuit de mare la care se situasera asteptarile. Pe scena de teatru londoneza, orice ai fi facut ca actor inainte, Hamlet te poate duce in istorie sau te poate face zob. Cum in vara asta am mai vazut discrepante majore intre opiniile de cronicari si realitatea spectacolului in zona operei, mi-am zis ca merg la teatru fara prejudecati, cu asteptarile rezonabile ca orice s-ar intampla, nimic nu-i poate rapi lui Cumberbatch vocea superba, dictia necesara unui rol shakespearian, tinuta… adecvat daneza si detasarea aparenta care l-ar fi putut face sa intre usor in pielea personajului si daca ar fi fost singur pe scena tot timpul. Little did I know. Continue reading “To be or not to be Hamlet”

Create a free website or blog at WordPress.com.

Up ↑